Ieri, o parte a deontologilor titrau ca respingerea cererii DNA de plasare a primăriței Craiovei sub control judiciar este o înfrângere a DNA… Pentru ca, in opinia lor, postarea unui rechizitoriu pe Facebook este normala… Nu dăunează unui proces echitabil, nu poate influenta sau intimida martorii… Inteleg ca si fostul șef al Fiscului a procedat la fel… Ma intreb: daca ar proceda la fel si Nutu Camataru, solutia ar fi aceeasi? O fi normal ca declaratiile incriminatoare ale unor părți din dosar sau ale unor martori sa devină publice inaintea audierii lor in instanta? N-o exista riscul ca găștile create in jurul multor inculpați sa acționeze pentru a „le baga mințile in cap” celor care devoalează aspecte infracționale, încălcând omerta modernă? Spre deosebire de de un Mafalda al avocaturii- caruia experienta dobândita in Miliție si Politie ii permite sa anticipeze ca Udrea si Bica vor lua ani grei de pușcărie, persifland in fapt cercetarea judecatoreasca, mărturisesc modul in care „se aseaza” justitia din Romania ma face sa-mi pun din ce in ce mai multe intrebari…
Bunăoară, ma intreb: daca instanțele apreciaza ca publicarea dosarelor pe Facebook sau pe site-uri personale si dezbaterea lor publica este in regula, n-ar fi mai bine sa revenim la curțile cu jurați?
PS. Nu mi-as dori ca cineva sa inteleaga ca „scăparea” de stenograme sau de rechizitorii in spatiu public de catre procurori ar fi mai tolerabilă ca postarea lor pe Facebook de catre inculpați…
