Imediat ce un complet al Curtii de Apel Bucuresti- format din judecatorii Risantea Gagescu si Damian Dolache, a dispus achitarea Marianei Rarinca- femeia acuzata de presedinta ICCJ, Livia Stanciu, ca ar fi santajat-o, aproape intreg sistemul CSM-DNA-SRI pare ca s-a pus pe treaba pentru a rezolva „defectiunea”… Nu intamplator am folosit pare, dupa cum nu intamplator am folosit ghilimelele..
Nu stiu ce este in dosarul Rarinca… Desi am citit mai tot ce a aparut in spatiul public… Atat in favoarea deciziei de achitare, cat si impotriva acesteia… Si, sincer, nici nu cred ca conteaza altceva decat verdictul judecatorilor… In Constitutia Romaniei scrie negru pe alb ca „Justitia se infaptuieste in numele legii”- art 124, alin 1- si ca „Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”- art 126, alin 1… Nu cred in telejustitie sau in verdictele date de deontologi… Din punctul meu de vedere, verdictul dat de instanta Curtii de Apel Bucuresti, in apel, este definitiv… Hotararea este definitiva si executorie…
Stiu ca de cele mai multe ori o decizie judecatoreasca naste nemultumiri… Atat in civil, cat mai ales in penal… Mai intotdeauna cineva este nemultumit de verdictul judecatorilor… Fie inculpatul- ca a fost gasit vinovat sau a luat o pedeapsa prea mare, fie persoana vatamata- ca inculpatul a fost achitat sau a obtinut prea putin, fie procurorul- cand avem de-a face cu o achitare sau o pedeapsa prea mica… Nici in cazul Rarinca, lucrurile nu par a sta altfel… Achitarea unei persoane inculpate pentru presupusa santajare a sefei ICCJ, dupa 6 luni de arest preventiv si o condamnare de 3 ani cu suspendare la instanta de fond, nu putea fi privita cu seninatate, nici de victima presupusului santaj, nici de procurorii DNA care au instrumentat cazul… Pentru ca, pe langa prejudiciile de imagine- evidente zic eu, in spatiul public cererile de angajare a raspunderii magistratilor care au gresit iau amploare…
Pe acest fond, talibanizat si efervescent, ansamblul CSM-DNA-SRI trece la treaba pentru rezolvarea „defectiunii”… Mai intai CSM anunta o investigatie a Inspectiei Judiciare… Atat pe declaratile lui Tariceanu- daca au adus sau nu, atingere justitiei- cat si pe modul in care s-a facut instructia penala… Apoi, deontologii de serviciu- cu sprijinul unor televiziuni prietene, scot pe tapet- sau, mai bine zis, la analiza publica- diverse aspecte din biografia judecatorilor care au nemultumit stapanirea dispunand achitarea… Solutii controversate, solutii infirmate… Inclusiv inregistrarea interviului dat de judecatoarea Gagescu pentru a promova la ICCJ… Interviu la care judecatoarea nu a dat un raspuns satisfacator la intrebarea adresata de presedinta ICCJ : Cum vede… eroarea judiciara… Punct ochit… punct lovit: solutia data este rezultatul dorintei de razbunare a judecatoarei nepromovate la ICCJ de Sectia de judecatori a CSM – din care face parte si presedinta ICCJ- persoana vatamata din dosarul in discutie… In fine, ultima mutare- cel putin pana acum, o face DNA, care formuleaza o contestatie in anulare… Exact pe motivul dezbatut public in sedintele de telejustitie: incompatibilitatea judecatoarei decurgand din contextul nepromovarii la ICCJ…
Poate lucrurile nu stau chiar asa… Dar asa par vazute din afara…
Intrebarea este: daca completul ICCJ ar fi respins apelul lui Rarinca, mai era Gagescu incompatibila? Eu cred ca nu… Sau, de ce nu a invocat DNA incompatibilitatea judecatoarei in timpul procesului? Ca nu anticipa o asemenea situatie? Una peste alta, in opinia mea- evident in calitate de avocat, faptul ca judecatoarea Gagescu a fost respinsa la un interviu de promovare de Sectia de judecatori a CSM din care facea parte si presedinta ICCJ- parte civila in dosarul in discutie, nu poate constitui intr-o lume normala motiv de incompatibilitate…
Nu stiu care va fi solutia pe 24 iunie, cand se va judeca contestatia in anulare a DNA… Dar stiu ca miza solutiei nu este nici Mariana Rarinca, nici Livia Stanciu… Ci insusi Statul de drept…
By Daniel Fenechiu
