Mai toata clasa politica romaneasca urmareste cu mare atentie evolutia demersului lui Mircea Diaconu de a candida la europarlamentare, dupa ce ANI l-a gasit incompatibil, iar decizia a fost confirmata in justitie. Miza demersului vizeaza stabilirea in justitie a interpretarii controversatului art 25 alin 2 din Legea 176/2010, mai exact daca o persoana declarata incompatibila sau in conflict de interese poate sau nu candida pentru o functie publica eligibila, alta decat ceea in legatura cu care a fost declarata incompatibila sau in conflict de interese…
Art 25 alin 2 din Legea 176/2010 statueaza: Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
Relativ la interpretarea textului legal prezentat- strict in ceea ce priveste functiile publice eligibile, s-au conturat doua opinii si anume:
a) o prima opinie, cea a Agentiei Nationale de Integritate, potrivit careia persoana fata de care s-a constatat starea de incompatibilitate si/sau conflictul de interese nu poate ocupa nicio functie publica eligibila o perioada de 3 ani .Mai exact ai fost declarat incompatibil si/sau in conflict de interese ca senator (cazul Mircea Diaconu) , nu poti ocupa trei ani nici functia de senator dar nici oricare dintre celelalte functii publice eligibile – europarlamentar, deputat, presedinte de CJ, primar, consilier judetean sau local…
Opinia ANI are la baza o interpretare sistematico-istorică a dispozițiilor legale în cauză si da prevalenta conditionalitatilor impuse Romaniei prin MCV: „Importanța reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, este una bine cunoscută, aceasta reglementări reprezentând nu doar un răspuns absolut necesar la o cerință reală a societății românești, ci, constituind o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a obligațiilor asumate de aceasta, ca țară membră a Uniunii Europene (importanța reglementărilor de drept substanțial privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice a fost recunoscută, de altfel, chiar de Curtea Constituțională în deciziile sale – a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1412 din 16 decembrie 2008, publicată în M.Of. nr.158 din 13/03/2009, sau Decizia nr. 1082 din 8 septembrie 2009, publicată în M.Of. din 03/10/2009 în care s-a statuat, printre altele, că din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate care este o anumită natură și importanță).
În acest context, apreciem ca fiind deosebit de relevant faptul că una dintre cele patru condiționalități impuse României prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (înființat în decembrie 2006 prin Decizia 2006/298 a Comisiei Europene) se referea la înființarea, conform celor prevăzute, a unei Agenții de integritate cu responsabilități în domeniul patrimoniului, al incompatibilităților și conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii oblicatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive. Fără a intra în detaliile istoricului legislativ al reglementării actuale în această materie, Legea nr. 176/2010, ceea ce apreciem că este important de reținut în legătură cu problema ce face obiectul analizei situației de față, este tocmai acest scop avut de legiutorul român în adoptarea acestei legi: respectiv, acela de a crea baza legală a funcționării unui organism, care având la îndemână o procedură clar reglementată, să poată adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive.”,
Opinia ANI are la baza o interpretare sistematico-istorică a dispozițiilor legale în cauză si da prevalenta conditionalitatilor impuse Romaniei prin MCV: „Importanța reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, este una bine cunoscută, aceasta reglementări reprezentând nu doar un răspuns absolut necesar la o cerință reală a societății românești, ci, constituind o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a obligațiilor asumate de aceasta, ca țară membră a Uniunii Europene (importanța reglementărilor de drept substanțial privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice a fost recunoscută, de altfel, chiar de Curtea Constituțională în deciziile sale – a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1412 din 16 decembrie 2008, publicată în M.Of. nr.158 din 13/03/2009, sau Decizia nr. 1082 din 8 septembrie 2009, publicată în M.Of. din 03/10/2009 în care s-a statuat, printre altele, că din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate care este o anumită natură și importanță).
În acest context, apreciem ca fiind deosebit de relevant faptul că una dintre cele patru condiționalități impuse României prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (înființat în decembrie 2006 prin Decizia 2006/298 a Comisiei Europene) se referea la înființarea, conform celor prevăzute, a unei Agenții de integritate cu responsabilități în domeniul patrimoniului, al incompatibilităților și conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii oblicatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive. Fără a intra în detaliile istoricului legislativ al reglementării actuale în această materie, Legea nr. 176/2010, ceea ce apreciem că este important de reținut în legătură cu problema ce face obiectul analizei situației de față, este tocmai acest scop avut de legiutorul român în adoptarea acestei legi: respectiv, acela de a crea baza legală a funcționării unui organism, care având la îndemână o procedură clar reglementată, să poată adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive.”,
b) o a doua opinie, contrara pozitiei ANI, invocata de Mircea Diaconu, potrivit careia interdictia de a ocupa o functie publica eligibila pe o perioada de trei ani ar fi aplicabila doar in ceea ce priveste functia publica eligibila in legatura cu care a fost constatata starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, nu si in ceea ce priveste alte functii publice eligibile. Mai exact: ai fost declarat incompatibil sau in conflict de interese ca senator (cazul Mircea Diaconu) nu poti ocupa trei ani functia de senator, dar poti ocupa orice alta functie publica eligibila- europarlamentar, deputat, presedinte de CJ, primar, consilier judetean sau local. Opinia pro Diaconu are la baza o interpretare strict literala si gramaticala a normei in discutie, „cu luarea în considerare doar a înțelesului cuvintelor folosite și a regulilor gramaticale, se poate ajunge la concluzia asumată de Comisia juridică, de numiri, disciplină și imunități a Senatului României prin adresa nr. XIX/296/2013, în conformitate cu care, dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/201, potrivit cărora ”Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului trebuie interpretate în sensul că ”existența stării de incompatibilitate stabilită de ANI atrage interdicția de a mai ocupa, pe o perioadă de 3 ani, funcția care a generat starea de incompatibilitate, în speță, cea de consilier județean, iar nu cea de senator, care nu are legătură cu cauza invocată” (adresa nr. XIX/296/2013 a Comisiei juridică, de numiri, disciplină și imunități a Senatului României către Biroul permanent pg. 3). În această interpretare, așadar, sintagma ”aceeași funcție” se referă strict la funcția deținută la momentul la care a apărut starea de incompatibilitate, fără a putea fi extinsă la altă funcție eligibilă, astfel încât, dacă persoana în sarcină căreia sa reținut existența stării de incompatibilitate îndeplinește la momentul rămânerii definitive a raportului de evaluare sau a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței stării de incompatibilitate o altă funcție eligibilă decât cea care a generat starea de incompatibilitate, aceasta este îndreptățită să își exercite mai departe noua funcție, ieșind astfel de sub incidența rigorilor legale referitoare la regimul incompatibilităților. „
Daca pana acum opinia ANI a fost combatuta doar in dispute teoretice, de cele mai multe ori cu tenta politica, insistenta lui Mircea Diaconu de a candida la europarlamentare, a adus disputa teoretica in instanta. Astfel, Biroul Electoral Central, imbratisand opinia ANI si pe a Presedintelui ICCJ, a respins candidatura lui Mircea Diaconu la europarlamentare intrucat acesta nu ar putea, timp de trei ani de la declararea sa ca incompatibil (pana in 2015), sa ocupe functia publica electiva de parlamentar european. Mircea Diaconu a contestat la Tribunalul Bucuresti decizia BEC si … a castigat… Evident, urmeaza `recursul… Daca instanta de recurs – Curtea de Apel Bucuresti, va mentine solutia pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Mircea Diaconu va candida la europarlamentare, iar ” interpretare strict literala si gramaticala ” va invinge „interpretare sistematico-istorică”… Mai exact vom consemna crearea primei brese semnificative in sistemul de integritate in exercitarea functilor si demnitatilor publice, bresa care v-a permite oricarui ales(europarlamentar, senator, deputat, presedinte de CJ, primar, consilier judetean sau local) declarat incompatibil sau in conflict de interese sa-si continue nestingherit activitatea politica in alta functie publica electiva…ASADAR : „INTERPRETARE STRICT LITERALA SI GRAMATICALA” SAU „INTERPRETARE SISTEMATICO-ISTORICA”….? NU DE ALTA DAR DACA AS INTREBA: INTERPRETAREA BARONILOR SAU INTERPRETAREA MCV?… CARCOTASII MI-AR SPUNE CA MIRCEA DIACONU NU-I BARON….SI, CU SIGURANTA NU ESTE, FARA INSA CA ACEASTA PRECIZARE SA SCHIMBE SENSUL INTREBARII… CASTIGA MIRCEA DIACONU, JUBILEAZA BARONII…PIERDE MIRCEA DIACONU, CRESTE PRESIUNEA BARONILOR ASUPRA LUI PONTA…CE PACAT CA DEMERSUL MARELUI ACTOR A AJUNS PLACA TURNANTA A RAZBOIULUI BARONILOR CU REGULILE DE INTEGRITATE IN FUNCTILE PUBLICE…
PS- Ma abtin sa prezint un punct de vedere personal asupra acestui caz, intrucat – anterior mandatului meu de deputat, in calitate de avocat, l-am asistat pe dl Mircea Diaconu pe parcursul urmaririi penale in dosarul in care a fost trimis in judecata pentru conflict de interese, dosar in care Curtea de Apel Bucuresti l-a achitat. Cu toate acestea pledez pentru integritate in exercitarea functilor publice, am incredere in institutiile statului si mai presus de toate, in justitie. Si mai cred ca textul art. 16 alin 2 nu este doar un paleativ…Fiat Justitia, pereat mundus!
by Daniel Fenechiu
